Service Madd Electronics

E-mail: tehnic@pcmadd.com

Mobil:
0748 117 019

  Suport tehnic

In cazul in care nu va descurcati cu driverele existente pe aceasta pagina sau cu CD-ul cu drivere MADD4 furnizat gratuit in momentul in care ati cumparat calculatorul puteti cere ajutorul departamentului tehnic completand urmatorul formular .

Catalog Dell/ MADD 2008-2009

Catalog produse Dell/ MADD 2009-2010

Formular contact Dept.Tehnic

Definitii si termeni  PC

   BIOS-ul (Basic Input/Output System) este, in fapt, o componenta software, constand in instructiuni executate la pornirea unui sistem, care instructiuni pregatesc sistemul pentru a putea fi "luat in primire" de catre sistemul de operare, in cadrul procesului cunoscut sub numele de "boot". Totusi, aceste instructiuni sunt implementate direct in hardware, intr-un chip special situat pe placa de baza. Natura sa de "software" este cea care permite configurarea unor parametri intimi ai sistemului prin intermediul sau, precum si asa-numitele "update-uri de BIOS". "Inteligenta" acestui sistem conditioneaza in mare masura intreaga configuratie - un BIOS depasit moral nu permite, de exemplu, instalarea unui procesor mai nou, care, de altfel, ar indeplini toate celelalte conditii pentru putea fi instalat pe acea configuratie. "Bogatia" si permisivitatea setarilor posibile din BIOS este un alt factor important, in special pentru overclocking, iar acesti parametri sunt, de regula, lasati la latitudinea fabricantului placii de baza care va gazdui BIOS-ul.
 

   CHIPSET GRAFIC   Folosind metafora de la definitia placii de baza, chipsetul grafic este "inima" placii video, insa de data aceasta intr-un sens si mai propriu, chipsetul grafic fiind un veritabil procesor specializat. Prinicipalii sai parametri sunt frecventa de functionare, latimea bus-ului de transfer catre memoria grafica si programabilitatea - abilitatea de a executa instructiuni specifice (bump mapping, transformation & lighting, pixel si vertex shaders). Actualmente, desi programabilitatea reprezinta un parametru esential, marea diferenta intre acceleratoare o dau tot parametri de "forta bruta" - frecventele de functionare si ratele de transfer. Principalii (si practic singurii) mari producatori de chipseturi grafice sunt ATi si nVidia.
 

   CHIPSET PLACA DE BAZA  Chipsetul constituie "inima" placii de baza, avand o importanta capitala in insasi definirea acesteia si a performantelor de care aceasta este capabila. Chipsetul coordoneaza activitatea tuturor componentelor esentiale din sistem, fiind asadar un "punct nodal" in cadrul configuratiei alese, iar prin urmare, performantele chipsetului placii de baza conditioneaza nemijlocit performanta configuratiei.
Chipsetul este constituit din doua parti distincte, asa-numitele "northbridge" si "southbridge", fiecare cu misiunile sale distincte. Conexiunea dintre aceste doua parti ale chipsetului (de dorit cat mai rapida) este implementata diferit de catre diversii producatori (de exemplu VIA a implementat tehnologia V-Link, SiS a implementat tehnologia MuTIOL etc.). In alegerea unui chipset, in afara de indicii de performanta evidenti cu care se prezinta fiecare, mai trebuie tinut cont si de facilitatile suplimentare oferite, de exemplu video sau sunet integrat, caz in care nu mai aveti nevoie de componente separate pentru subsistemul video sau audio.
Totusi, de retinut ca solutiile "integrate" in chipset, nu vor egala ca performanta componentele separate, "dedicate". Principalii producatori de chipseturi pentru placi de baza sunt, pentru platforma Intel: Intel, VIA, NVIDIA, ATI si SiS, iar pentru platforma AMD: NVIDIA, VIA, ATI, ALi si SiS.
 

   COOLER -ul ("racitorul") este un ansamblu de componente active si pasive cu rolul de a raci procesorul. Prezenta unei asemenea piese este mandatorie, avand in vedere cantitatea mare de caldura degajata de procesoarele moderne. Ea este atat de importanta, incat un procesor al carui cooler se defecteaza se va arde/bloca, astfel incat intregul sistem va deveni inutilizabil. Componenta pasiva a cooler-ului este radiatorul, conceput (ca si materiale de constructie si design) astfel incat preia si sa disipe cat mai multa din caldura degajata de procesor. Componenta activa este reprezentata de un ventilator, care, la randul sau, raceste radiatorul prin curentul de aer creat. Actualmente exista solutii de racire cu lichid, mai exotice si mai scumpe. Principalii parametri care intereseaza la un cooler sunt turatia ventilatorului (de care depinde eficienta acestuia) si zgomotul produs in timpul functionarii - un parametru aparent banal, insa care devine semnificativ atunci cand acopera sonorul filmului pe care tocmai il vizionati. Veti intalni, in ofertele pentru cooler-e, notiunea de "ball bearing", ceea ce inseamna ca ventilatorul cooler-ului respectiv este montat pe un rulment, ceea ce il face mai fiabil si mai silentios. De notat ca exista o "compatibilitate" intre cooler si procesor si factorul de forma al acestuia, astfel incat nu puteti monta orice cooler pe orice procesor. De asemenea, cooler-ele au in specificatii procesorul "maxim" suportat in privinta caldurii degajate, astfel incat nu e recomandat sa montati un cooler care suporta Athlon XP 2800+ pe un Athlon XP 3000+, desi se poate. Aceste principii sunt exact aceleasi si in cazul chipseturilor grafice de pe acceleratoarele moderne, de asemenea mari generatoare de caldura.
 

   DDR  SDRAM (Synchronous Dynamic Random Access Memory) este tipul de memorie RAM cel mai larg raspandit actualmente, oferind latimi de banda ale transferului intre 1,6 si 3,2 GB/secunda, la frecvente ale ceasului de memorie intre 100 si 200 MHz, respectiv. Formula "PC-xy00" ( de exemplu PC-1600, PC-2100, PC-3200) se refera la module DDR SDRAM avand latimea de banda specificata de numarul adaugat la "PC-". DDR tinde sa fie inlocuita de DDR2.

   DDR2  SDRAM (Synchronous Dynamic Random Access Memory) ofera latimi de banda ale transferului intre 3,2 si 6,4 GB/secunda, la frecvente ale ceasului de memorie intre 100 si 200 MHz, respectiv. Formula "PC2-xy00" ( de exemplu PC2-3200, PC2-4200, PC2-6400) se refera la module DDR2 SDRAM avand latimea de banda specificata de numarul adaugat la "PC2-". Oferind posibilitatea de a opera la frecvente ale ceasului de memorie mult mai mari decat DDR, DDR2 tinde sa inlocuiasca DDR.
 

   SOKET  Factorul de forma in acceptiunea sa legata de procesor, defineste forma fizica a conexiunii dintre procesor si placa de baza, altfel spus, tipul de "mufa" (socket) care se afla pe placa de baza si in care trebuie introdusi pinii procesorului. Evident ca trebuie sa existe o potrivire perfecta la acest nivel, motiv pentru care pe o placa de baza cu un tip mai vechi de socket nu poate fi montat un procesor cu alt factor de forma (de exemplu, nu puteti monta pe o placa de baza dotata cu Socket A un procesor AMD Athlon 64, care necesita Socket 754 sau Socket 939).
 

   FDD  Unitatile pentru dischete utilizate pe scara larga in prezent sunt cele pentru dischete de 3 inch, cu o capacitate maxima de 1,44 MB. Acestea nu-si mai merita numele de "floppy" (primele dischete, cu diametru mare si foarte flexibile, "fluturau" cand erau scuturate), fiind incastrate in carcase de plastic mai dur. Discheta foloseste suportul magnetic pentru stocarea datelor. Desi cuvintele cheie cand vorbim despre dischete sunt: capacitate extrem de mica pentru nevoile actuale, viteze de acces si transfer extrem de mici, fragilitate si lipsa de fiabilitate, totusi, uneori, este mai nevoie de ele pentru transferul datelor de al un calculator la altul. Alternativele sunt multe si mult mai valoroase: CD-uri sau DVD-uri (re)inscriptibile, flash sticks, transferul prin retea. Dat fiind insa pretul mic si posibilitatea (la fel de mica) de a avea nevoie de o unitate floppy, achizitia uneia modifica insignifiant pretul unui sistem. Mai ales daca aveti nevoie de un sistem pentru lucrul la firma dvs. sau aveti de a face cu institutile statului in mod frecvent, deoarece in ziua de astazi, aceste institutii cer ca diversele rapoarte si situatii sa fie depuse inclusiv in format digital... pe discheta.
 

   HDD  Harddisk-ul (sau harddrive-ul) este principala componenta de stocare non-volatila a datelor intr-un sistem. Compus din elemente electronice si mecanice, harddisk-ul stocheaza datele pe suport magnetic, in mod non-volatil, in conditii normale. Principalii sai parametri sunt viteza de accesare si transfer a datelor si capacitatea. Ca si la memoria RAM, cu cat un harddisk este mai mare si mai rapid, cu atat mai bine.
Alegerea unui harddisk depinde mult de tipul de aplicatii care vor rula predominant pe acel sistem (de exemplu, un PC pe care se vor face capturi de material video, va necesita un harddisk in primul rand de capacitate mare, in timp ce un server de fisiere va avea nevoie de harddisk-uri rapide - de obicei sub forma unei solutii RAID). Alt parametru important si adesea trecut cu vederea este dimensiunea memoriei tampon (buffer) a harddisk-ului, necesara pentru stocarea temporara a datelor de pe harddisk. Dimensiunea mai mare a acesteia creste probabilitatea ca datele cautate sa fie continute in ea, la un moment dat, ceea ce sporeste semnificativ performanta globala a harddisk-ului. De retinut si ca harddisk-ul ramane si azi una dintre cele mai lente componente ale sistemului, operatiile de cautare/citire/scriere efectuate la nivelul harddiskului fiind cu (foarte) mult mai lente decat in cazul memoriei RAM. Interfata de lucru a harddisk-ului poate fi IDE, SATA sau, in cazul harddisk-urilor externe, USB.
 

   IDE este ATA (Advanced Technology Attachment), pur si simplu acronimul IDE a cunoscut o consacrare larga si rapida. Dupa aparitia SATA (Serial ATA), ATA s-a numit, retrospectiv, Parallel ATA. Interfata IDE permite, in functie de implementare, o latime de banda teoretica a transferului de date de la 33 la 133 MB/secunda (in realitate, se pare ca nu exista harddisk-uri IDE capabile sa sustina o rata de transfer de peste 80 MB/secunda). Un dezavantaj relativ al utilizarii acestei interfete poate fi dat si de necesitatea folosirii cablurilor late, care aglomereaza carcasa si limiteaza transferul termic in interiorul acesteia.
 

   INTERFATA VIDEO  Este interfata dintre placa de baza si placa video, avand un rol capital in functionarea si performanta acesteia. Prin aceasta interfata placa video comunica cu placa de baza si, prin urmare, procesorul si memoria RAM. Principalele tipuri ale acestei interfete, astazi, sunt AGP si PCIe (PCI Express). Interfata AGP (Accelerated sau Advanced Graphics Port) este mai veche si cunoaste, in functie de parametri, patru variante: AGP 1X - 266 MB/secunda rata de transfer, AGP 2X - 533 MB/secunda rata de transfer, AGP 4X - 1 GB/secunda rata de transfer si AGP 8X - 2GB/secunda rata de transfer.
Voltajele de operare difera de la o varianta la alta si de asemenea si factorul de forma al slot-ului AGP si, respectiv, al placilor video. De aceea, pe un slot AGP 1X nu va putea fi montata o placa AGP 4 sau 8X. In schimb, pe o placa de baza cu slot AGP 4X, merge o placa video AGP 8X. Cat despre PCI (Peripheral Component Interconnect) Express, desi imprumuta principiile PCI, este o interfata bazata pe o cu totul alta arhitectura (una seriala), care permite rate de transfer de pana la 4 GB/secunda pentru varianta 16X, tinzand astfel sa inlocuiasca solutia AGP
 

   MEMORIA RAM  Termenul in sine defineste suficient de bine rolul acestei componente intr-un sistem. Trebuie precizat ca, in acest context, ne referim la memoria "rapida", de lucru a sistemului, asa-zisa RAM (Random Access Memory). Aici sunt pastrate (memorate) datele imediat necesare aplicatiilor care ruleaza pe un sistem oarecare. Performanta RAM are un impact major asupra performantei sistemului si este definita de doi parametri: viteza de acces si transfer (a datelor in si din memorie) si capacitatea.
Cu cat o memorie este mai rapida si cu cat mai mult RAM este prezenta intr-un sistem, cu atat mai bine. Adesea, performantele globale ale unui sistem sunt mult mai semnificativ ameliorate de instalarea de memorie in plus, decat de inlocuirea procesorului cu unul mai performant. Cele doua tipuri de memorie utilizate in prezent sunt DDR si DDR2.
 

   NORTHBRIDGE  Este componenta chipsetului placii de baza asezata la "nordul" acesteia (de unde si numele), in vecinatatea procesorului. Functia sa este coordonarea activitatii procesorului, memoriei, interfetei AGP sau PCI Express. De asemenea, toate datele care spre si dinspre southbridge trec pe aici. Rolul sau este capital, conditionand tipul si generatia de procesor si de memorie care poate fi integrata in sistem, precum si frecventele de functionare a acestora, cu impact direct asupra performantei. In northbridge poate fi integrat un controller video, asa cum se intampla in cazul placilor de baza cu "video on-board", de obicei cu performante slabe fata de placile video dedicate.
 

   OVERCLOCKING -ul reprezinta supra-turarea procesorului si memoriei unui sistem in scopul cresterii performantei. Este constituit dintr-un ansamblu de procedee menite sa creasca frecventa si voltajele de functionare a procesorului si frecventa de functionare a memoriei. Aceste procedee pot consta in manipularea componentelor hardware (de exemplu "unirea" unor punti de chipul procesorului pentru a permite modificarea multiplicatorului acestuia, modificarea pozitiei unor switch-uri de pe placa de baza), in alterarea parametrilor de functionare (frecventa, voltaje) utilizand subsistemul BIOS (daca placa de baza permite) sau in folosirea unor utilitare speciale ruland in cadrul sistemului de operare. De retinut ca aceste procedee sunt rezervate celor care stiu ce fac si la ce sa se astepte, avand in vedere ca, in ultima instanta, overclocking-ul reprezinta fortarea peste limitele normale a unor componente esentiale din sistem.
 

   PCI Peripheral Component Interconnect (PCI) este denumirea celei mai raspandite solutii de interconectare a diverselor componente intr-in computer personal, o interfata functionand (in versiunea actuala si finala, 3.0) la o frecventa de 66 MHz, cu o rata de transfer maxima de 503 MB/secunda. In slot-urile ("mufele") PCI veti introduce componente cum sunt placa de retea, placa de sunet, TV tuner-ul etc. PCI-X 2.0, functionand la 133 MHz (varianta originala), 266 MHz sau 533 MHz, permite rate maxime de transfer de pana la 4,3 GB/secunda. PCI-X (PCI Extended) nu trebuie confundat cu PCIe (Express), o solutie pentru interfata video.
 

   PLACA DE BAZA  Placa de baza constituie "temelia" oricarei configuratii, aceasta oferind structura necesara adaugarii tuturor celorlalte componente ale sistemului, in termeni de alcatuire fizica si functionalitate. De aceea, alegerea unei placi de baza performante este primul pas spre obtinerea unei configuratii reusite. Aceasta alegere este conditionata de performantele placii de baza, la randul lor direct dependente de chipsetul acesteia, precum si de dotarile prezente pe placa, de asemenea, in parte conditionate de chipset. Un factor hotarator pentru "power users" este si flexibilitatea si acesibilitatea setarilor functiilor intime ale placii de baza, in vederea realizarii overclocking-ului. Alegerea placii de baza este interdependenta cu alegerea unei platforme hardware x86 si a unui procesor (de exemplu, platforma Intel impune prezenta unei placi de baza cu suport pentru procesoarele Intel). Majoritatea producatorilor de placi de baza si de chipseturi pentru acestea ofera produse pentru ambele platforme, astfel incat, de regula, utilizatorului nu i se impun restrictii pe criterii strict comerciale.
 

   PLACA DE SUNET   Placa audio este componenta sistemului care se ocupa cu tot ceea ce inseamna sunet, de la mesajele sonore ale sistemului de operare, pana la muzica si efectele din jocuri. Se ataseaza sistemului folosind interfata PCI sau poate fi inlocuita cu o solutie on-board, prezenta in southbridge-ul chipsetului placii de baza. Actualmente, toate placile audio ofera sunet multicanal, precum si o serie de efecte implementate direct in hardware. Diferentele, ca si la placile video, sunt date de performanta procesorului audio si a codecului prezent pe placa. De asemenea, ca si in cazul placilor video, solutiile on-board sunt suficiente pentru majoritatea aplicatiilor, ele fac fata chiar si jocurilor (in sensul ca jocul va avea sunet, insa nu asa cum l-au imaginat producatorii sai in privinta experientei audio), in timp ce solutiile dedicate (pana la cele (semi)profesionale), prezinta performante superioare. Si preturi mai mari.
 

   PLACA VIDEO  Este acea componenta a sistemului care se ocupa cu tot ceea ce inseamna "grafica", de la afisarea ferestrelor si acontinutului lor (caractere, imagini etc.) in sistemul de operare sau diverse aplicatii, pana la randarea scenelor complexe din jocurile 3D. Actualmente, vorbim despre "acceleratoare grafice", legat tocmai de capacitatea placilor video de a opera cu geometrie tridimensionala. Principalii parametri care definesc o placa video sunt: interfata (AGP sau PCI, cu variantele lor), care defineste latimea de banda a transferului dintre placa video si placa de baza, procesorul grafic, definit la randul sau de frecventa de operare si, extrem de important, de parametri sai intrinseci (facilitati hardware, programabilitate, de exemplu abilitatea de rula vertex shaders 2.0+), cantitatea si calitatea memoriei proprii (de pe placa video in sine), frecventa bus-ului de memorie. De mentionat ca in ziua de azi chiar si sistemul de racire a unei placi video devine un parametru important, avand in vedere cantitatea mare de caldura degajata de unele acceleratoare. Racirea poate fi realizata pasiv, activ sau mixt. Acceleratoarele de calitate sunt intotdeauna bine racite si, adesea, au dispozitive de racire montate si pe chipurile de memorie, ceea ce le sporeste potentialul de overclocking. Trebuie amintit faptul ca nu orice sistem necesita o placa video, aceasta putand fi inlocuita de o solutie "on-board", cu performante insa semnificativ mai reduse.
 

   CPU  Procesorul (Central Processing Unit) reprezinta "creierul" unui sistem, analogia cu sistemele vii fiind valabila. Calculele simple sau complexe, prelucrarea algoritmilor si obtinerea rezultatelor se desfasoara aici. In ultima instanta, toate celelalte componente din sistem exista in jurul procesorului, fara de care functionarea lor (desi adesea posibila independent) este lipsita de sens. Astfel, anumite componente ofera date procesorului, acesta le prelucreaza in conformitate cu un algoritm si le ofera la randul sau altor componente, care, in final, ofera utilizatorului informatia dorita, fie ca este vorba de rezultatul unui calcul aritmetic, fie de o imagine reprezentand un instantaneu dintr-un joc complex. Avand acest rol fundamental, devine evident ca procesorul trebuie sa fie performant pentru a putea obtine o configuratie performanta. Performanta procesorului este definita, la suprafata, de frecventa sa de functionare si de latimea de banda a bus-ului de memorie (prin care comunica cu northbridge), parametri de "forta bruta", iar in profunzime (lucru deloc de neglijat) de capabilitatile sale logice (seturi extinse de instructiuni, optimizate pentru diverse scopuri, asa cum sunt seturile SSE sau SSE2 implementate de Intel sau 3D Now! implementat de AMD). Alt parametru deosebit de important este dimensiunea memoriei cache din procesor, aceasta fiind o memorie volatila ultrarapida, cu rol de tampon intre procesor si memoria sistem.
 

   RAID Cunoscuta si ca Redundant Array of Inexpensive Disks, tehnologia RAID permite cuplarea a doua sau mai multe harddisk-uri intr-un mod transparent pentru sistemul de operare, care "vede" intreaga matrice RAID ca pe un sigur harddisk. Scopul este obtinerea unor viteze de transfer mult sporite sau de asigurare mai solida a integritatii datelor. In multiple variante si pe multiple niveluri, tehnologia RAID este actualmente accesibila utilizatorului obisnuit, multi producatori integrand controllere RAID direct pe placa de baza.
 

  Serial ATA   tehnologia SATA tinde sa ia locul IDE, oferind viteze mai mari de transfer (teoretic 150 MB/s pentru SATA si 300 MB/s pentru SATA 2), posibilitatea de "hot-swap" (extragerea harddisk-ului in timpul functionarii sistemului) si controllere separate pentru fiecare harddisk (nu mai exista "master" si "slave" pe acelasi cablu), precum si, nu in ultimul rand, cabluri suple, care permit aerisirea mai buna a spatiului din carcasa. Pentru a monta harddisk-uri SATA pe o placa de baza cu interfata IDE, aveti nevoie de un adaptor - solutie de compromis, in loc de schimbarea placii de baza.
 

   SOUTHBRIDGE - Este componenta chipsetului placii de baza asezata la "sudul" acesteia (de unde si numele). Functia sa este coordonarea activitatilor de intrare/iesire, a BIOS-ului, a interfetei PCI si IDE, a subsistemului audio etc. - in principiu coordonarea tuturor activitatilor care nu cad in sarcina northbridge. Southbridge este o componenta mai lenta decat northbridge, insa importanta sa este majora in termenii facilitatilor oferite, optional integrand controller Ethernet, USB 2.0, RAID, codec audio (placi de baza cu "audio on-board"), FireWire.
 

   UNITATI OPTICE Unitatile de stocare a datelor pe suport optic sunt unitati CD (Compact Disc) sau DVD (Digital Versatile Disc). Acestea pot doar citi (Read) datele stocate sau le pot citi, scrie si re-scrie pe suportul optic (Read Write, Re-write). De retinut ca unitatile DVD pot lucra si cu CD-uri, ceea ce, evident, nu este valabil invers. Performanta unei unitati optice este data de viteza de transfer a datelor, precizata prin numarul care precede "X" in descrierea parametrilor unitatii: 1X, 2X, 4X, pana la 52X in cazul unitatilor CD si pana la 16X in cazul unitatilor DVD. In cazul unitatilor CD, 1X este egal cu o rata de transfer de 0,15 MB/secunda, iar in cazul unitatilor DVD, 1X este egal cu 1,32 MB/secunda (echivalenta: 1X unitate DVD = 9X unitate CD). De asemenea, capacitatea mediului pe care se stocheaza datele este importanta, aceasta fiind de maximum 700 MB pentru CD si de 4,7 GB pentru DVD single-layer (un singur strat), respectiv de 8,5 GB pentru DVD double-layer (dublu strat). In cazul unitatilor optice, trebuie notata importanta calitatii discurilor utilizate, care variaza intre producatori.
 

   USB  Universal Serial Bus - dupa cum reiese din acronim, interfata seriala universala reprezinta un mod de conectare la calculator a diverselor periferice, de la mouse sau tastatura, la imprimante, scanner-e si camere digitale. In variantele 1.0 si 1.1, USB suporta rate de transfer de pana la 12 MB/s, iar in varianta 2.0, pana la 480 MB/s. Este important de stiut ca perifericele pentru USB 1.1 pot fi folosite pe porturile USB 2.0 ale calculatorului.

   DVI  este o conexiune prin care se transmit digital un semnal de imagine, neperturbat, catre un monitor. La cele mai multe dintre iesirile DVI puteti conecta si monitoare cu mufa VGA folosind un adaptor.

   RCA  (denumit si “Composite”) este o conexiune pentru transmiterea de semnale video, de exemplu de la jucatorul DVD pe setul TV. Toate informatiile referitoare la luminozitate si culori sunt transmise prin intermediul unui singur canal.

   S-VIDEO Prin conexiunea S-Video informatiile referitoare la luminozitate si culori sunt trnsmise prin intermediul unor canale separate.Acest fapt faciliteaza o calitate a imginii mai buna decat prin semnale video normale (RCA).

   RATA DE REFRESH Frecventa de redare a imaginii (calculata in Hz) arata cat de des este redata o imagine intr-o secunda pe monitor. De la 85 Hz scimbul de imagini este atat de rapid, incat ochiul omului nu mai percepe acest proces.
 

   BLUETOOTH O tehnologie radio care permite comunicarea fara fir pe distante scurte, intre diferite dispozitive de genul telefoanelor mobile sau a computerelor. Prin intermediul dispozitivelor bluetooth se pot initia apeluri telefonice, pot fi transmise faxuri sau printate documente.

   ANTIVIRUS  Program sau pachet de programe utilizat pentru identificarea si eliminarea virusilor informatici dincalculatoare. Majoritatea programelor antivirusare inclusa o functie de actualizare automata care se
descarca ultimile semnaturi ale virusilor nou-aparuti.
 

  FIREWALL Acest termen defineste un mecanism electronic, software sau hardware, de monitorizare si blocare a traficului neutorizat intr-o retea de calculatoare. El actioneaza ca o bariera intre retelele de
calculatoare pentru a proteja resursele interne ale unei retele private de intrusi.
 

   WORM Este un virus care se raspandeste mai ales ca atasament la e-mail. Viermii patrund si prin golurile de securitate ale sistemelor de operare. Spre deosebire de alti virusi, nu are nvoie de alte fisiere
gazda pentru a se inmulti.
 

   TROIAN Troienii sunt programe care ascund o functie daunatoare. Acestea pot spiona parole sau alte date si sa le trimita pe internet.

   VIRUSUL POLIMORF Acest virus is modifica forma permanent, prin schimbarea structurii, pentru a nu fi detectat de programele antivirus.
 

   VIRUSUL DE BOOT Acest virus care infecteaza domeniul de startare al hard disk-ului. La pornirea computerului intra in sistemul de operare si pot apoi modifica, distruge sau sterge date.

   PROGRAMUL BACKDOOR Un astfel de program deschide porturi de comunicatie catre exterior. Prin acest lucru, calculatorul devine vulnerabil in cazul unor atacuri externe si astfel pot fi extrase date dintr-un computer sau se pot instala alte programe.
 

   WEBMAIL O interferenta ce permite utilizatorilor sa-si citeasca e-mail-urile folosind un browser de internet. Conturile de webmail pot fi accesate doar prin intermediul unei pagini de internet si au mult mai
putine functionalitati decat conturile obisnuite de e-mail (de tip POP3)