Suport tehnic

Tutorial instalare router wireless

 

Intai de toate deschidem pachetul cu routerul in care ar trebui sa gasim urmatoarele componente: manual de instructiuni, CD cu software, un patch-cord de cca 1m (adica un cablu de retea scurt), routerul wireless propriu zis, transformatorul acestuia pentru alimentarea la 220V si cateva maruntisuri de prins pe perete sau de asezat in pozitie verticala.

Partile care ne intereseaza pe noi sunt routerul wireless, transformatorul si cablul de retea (ala de 1m) si cam atat, restul se poate pune in cutie si se pastreaza ferit de razele soarelui pentru garantie.

Incepem instalarea fizica a routerului wireless. Punem in priza transformatorul, alimentam routerul wireless, se introduce un capat al cablului de retea intr-un port LAN din cele 4 disponibile iar celalalt capat se introduce in calculatorul desktop pe care il aveti deja acasa sau chiar in placa de retea a laptopului daca faceti instalarea doar pentru laptop.

La calculatorul pe care l-ati conectat la router intrati in Control Panel > Network Connections> LAN Network> TCP/IP v4 si va scrieti pe o hartiuta setarile pe care le aveti deja pentru a le putea transfera ulterior pe routerul wireless.

Si avem astfel, in ordinea numerelor de pe tricou, IP, Netmask, Gateway, DNS 1 si DNS 2.
Dupa ce ne-am asigurat ca avem scrise aceste date putem trece la noile setari.

Se introduc urmatoarele date:

IP: 192.168.0.100
Netmask: 255.255.255.0
Gateway: 192.168.0.1

DNS 1 - ramane neschimbat
DNS 2 - ramane neschimbat.

OK, Close si dupa cateva secunde ar trebui sa dispara fereastra cu setarile de retea si sa avem noile setari pe calculatorul pe care lucram.
Deschidem un browser, de preferinta Firefox :P, si la adresa scriem http://192.168.0.1 apoi Enter.

Vom fi solocitati sa introducem utilizatorul si parola care default sunt “admin” si “” adica nimic. Cu alte cuvinte scrieti “admin” la user si dati OK. Acum ati ajuns in fereastra de administrare a routerului vostru wireless iar de aici posibilitatile de configurare sunt imense.

Intai de toate setam partea wireless.

Dam un nume Access Point-ului nostru in cazul de fata AP_costel, alegem un canal pe care access point-ul va emite (personal de obicei aleg canalul 9 sau 10 pentru ca se afla undeva la mijlocul distantei intre 6 care este default si marea majoritate a persoanelor il folosesc ceea ce in zonele aglomerate din punct de vedere radio poate duce la interferente si capatul final al scalei care este reprezentat de canalul 12.

Apoi alegem o modalitate de criptare WEP/WPA/etc - am ales WEP pentru ca nu am nevoie de un nivel de securitate foarte ridicat in cazul legaturilor home user insa am nevoie de un nivel ridicat de compatibilitate cu tot felul de echipamente de la laptop pana la PDA, smartphone si altele asemenea.
Alegem shared key la tipul de autentificare, criptare pe 128 de biti si o parola in format ASCII pentru ca e mai usor de tinut minte.
La setarile pe care le-am facut pana acum parola trebuie sa fie exact de 13 caractere.

Dupa ce am terminat toate setarile wireless pe care va recomand sa le scrieti pe o bucata de hartie si sa le aveti la indemana oricand, puteti apasa Apply pentru inregistrarea acestora in memoria routerului wireless.
Pentru o mai usoara folosinta a retelei casnice vom folosi si sistemul DHCP ce va furniza automat adresa IP si celelalte informatii necesare conectarii la internet.

Pentru securitatea routerului nostru este indicat sa schimbati cat mai repede parola userului admin in ceva cat de cat complex dar usor de amintit. Ca o nota generala eu folosesc parole compuse din consoanele unor nume uzuale amestecate cu date importante pentru mine si familia mea astfel incat sa mi le pot aminti cu usurinta. Asta in cazul in care setez parola pentru folosinta mea insa in cazul in care setati parola pentru folosinta altor persoane este bine sa o scrieti pe o hartie pe care sa le o inmanati cat mai sobru cu putinta.

Dupa ce am schimbat si parola de admin nu ne mai ramane decat sa facem setarile pentru reteaua externa WAN.
Introducem exact setarile ce erau initial pe calculatorul conectat la internet sau daca nu le aveti ele se regasesc pe contractul pe care l-ati facut cu ISP-ul.

Trebuie sa precizez ca uneori providerul filtreaza traficul in baza mac address-ului de pe placa de retea si pentru a avea acces la internet cu noul mac address, al routerului, trebuie fie sa contactati providerului sa va modifice mac address-ul in firewall sau sa folositi optiunea de clonare mac address de care dispune routerul.

Acestea fiind spuse ne cam apropiem de finalul acestui articol si nu mai trebuie decat sa activati placa de retea wireless de pe laptopul vostru si sa va conectati la net de oriunde de prin casa sau chiar de prin imprejurimi.
 

Mituri despre wireless
Cel mai răspândit mit ar fi că reţelele wireless nu sunt sigure (atât din punct de vedere al securităţii cât şi din punct de vedere al uptime-ului). O reţea wireless bine configurată, ţinând seama de câteva “best practices” nu ar trebui să aibă probleme cu semnalul.

Este absolut evident că într-un spaţiu închis o reţea wireless va acoperi o zonă mult mai mică din cauza obstacolelor solide. Pe lângă ziduri mai trebuie să ţinem seama şi de faptul că frecvenţa folosită de reţelele wireless 802.11b/g/n (2,45 Ghz) mai este folosită şi de reţelele Bluetooth, cuptoarele cu microunde şi în general cam orice device care foloseşte domeniul undelor radio din cauză că zona respectivă este o zonă de frecvenţă liberă. Puterea emiţătoarelor este şi ea limitată de nişte regulamente destul de stricte (care variază uşor de la ţară la ţară).

Banda de 2,45 Gh este împărţită în 13 canale (similar canalelor TV). Sunt considerate canalele non-overlaping 1, 6 şi 11. Regula principală este să nu ai în aceeaşi arie 2 dispozitive wireless care să emită pe acelaşi canal. De aceea este indicată o mică scanare a zonei înainte de configurarea dispozitivului wireless pentru a descoperi eventualele reţele wireless existente în zonă.

Un alt mit este legat de expunerea la radiaţiile wireless. Există teama (aş putea spune iraţională) cum că rămânem fără moştenitori dacă stăm langă o reţea wireless. Nivelul de radiaţii emise de antenele wireless este extrem de mic. Mai dăunătoare este căldura emisă de laptop atunci când îl ţinem în poală. Aşa e mult mai uşor să faci oo fierte.

 Securitate Wireless
Din punct de vedere al securităţii lucrurile sunt niţel mai complicate. Ar trebui să fie evident de ce nu-i recomandat să laşi un router sau un AP (access point) wireless fără o metodă de securitate.

Există totuşi câteva “sfaturi” pe care nu-i recomandat să le urmaţi. S-ar putea să auziţi prietenii sfătuindu-vă să filtraţi accesul în reţeaua wireless pe baza adresei MAC. Şi aici o să aveţi exact aceeaşi problemă ca în LAN. MAC-ul poate fi văzut şi duplicat.

O altă practică nerecomandată (din cauză că-i total ineficientă) este ascunderea SSID-ului. SSID-ul este numele pe care-l foloseşte AP-ul pentru a se “prezenta” posibilor clienţi. Nu-i eficient pentru că-l poţi afla şi fără să-l anunţe în prealabil AP-ul.

Există mai multe protocoale folosite pentru securitatea unei reţele wireless. Primul protocol este WEP (Wired Equivalent Privacy). Foloseşte nişte chei pentru a cripta traficul între 2 puncte (mimând astfel avantajul unei reţele wired). Este depăşit şi cheile pot fi aflate în câteva minute generând trafic pe reţeaua wireless. Nu e recomandată utilizarea WEP decât în scopuri educative. Personal cred că mai repede laşi routerul fără nici un fel de metodă de securitate decât să-i pui WEP pentru că aşa o să găseşti sigur pe unul tentat să se joace cu reţeaua ta wireless.

Un alt sistem de securitate este WPA(2) (Wi-Fi Protected Access). Există 2 tipuri, WPA-Enterprise şi WPA-Personal (PSK). Pentru enterprise este necesar un server de autentificare 802.1x (ex. Radius). Modul “Personal” foloseşte “Pre-Shared Key” de unde şi prescurtarea PSK (aşa îl veţi găsi pe majoritatea routerelor). Modul “Enterprise” foloseşte câte-o cheie (passphrase) diferită pentru fiecare client în parte. Modul “Personal” foloseşte o cheie comună pentru toţi clienţii. Avantajul major al WPA este oferit de TKIP (Temporal Key Integrity Protocol). TKIP schimbă dinamic cheia. În acest fel recuperarea cheii folosind metodele de la WEP este practic imposibilă. În cazul în care parola este slabă poate avea succes “brute force”. De aceea este recomandată o parolă cât mai sigură (peste 20-30 de caractere).

Există metode de a securiza totuşi o reţea wireless chiar dacă accesul la reţea este liber. Dacă ai echipamente, cunoştinţele necesare şi timp poţi ţine o reţea wireless liberă fără probleme prea mari. Poţi limita accesul la resursele externe, viteza, poţi ţine partea “deschisă” a reţelei la distanţă de reţeaua ta internă. Majoritatea reţelelor wireless libere au în spate limitări ca cele descrise mai sus. Şi dacă nu aţi avut curiozitatea de-a afla cam cum stă treaba cu reţele wireless prin Bucureşti de exemplu, vă spun eu. Sunt o grămadă. Multe dintre ele aparţin unor localuri care oferă clienţilor şi access wireless. Evident că “scapă” şi în afara localului respectiv şi te poţi conecta fără prea multe probleme. Mai sunt însă şi home-useri care nu au configurată o minimă protecţie pe wireless-ul propriu. Şi asta nu prea e indicat. De obicei mă bazez pe un principiu (KISS - Keep it Simple, Stupid). Dacă nu ai nevoie de wireless nu-l instala. O reţea wireless prost configurată poate da mai multe bătăi de cap decât una clasică “pe fir”.

 Hardware stuff
Şi-acum să purcedem la treabă. Putem presupune 2 situaţii.

a. Am un router fără wireless. Ce mă fac.
În cazul în care routerul tău nu deţine “the power of wireless lan” nu trebuie să disperi. Ai două alternative, ambele la fel de avantajoase. Poţi găsi oricând un fraier o cunoştinţă care are nevoie de un router dar nu neapărat wireless. Îl vinzi pe al tău. Cumperi unul cu wireless. Problem solved.

A doua soluţie este achiziţionarea unui Access Point. Access Point-ul este un device care acţionează ca un switch cu un port în reţeaua ta locală şi cu antene pentru wireless. Calculatoarele cu wireless se conectează la AP (Access Point) iar AP-ul facilitează “legătura” către reţeaua wired. Practic, un router + un AP este acelaşi lucru cu un router cu wireless. Dacă în loc de un router dedicat ai un server Linux pe care-l foloseşti şi în alte scopuri atunci varianta cu Access Point este chiar recomandată mai ales că un AP utilizabil într-un apartament este destul de accesibil la preţ.

b. N-am router
Dacă până acum ai folosit cablul de net băgat direct în posteriorul PC-ului atunci ar trebui să cochetezi cu ideea de a-ţi lua un router. Şi dacă tot investeşti într-o jucărie de genul ăsta atunci ia în calcul un router wireless. Opţiunile sunt extrem de variate şi nu sunt piperate la preţ.

Jucăriile cele mai căutate sunt cele pe care poţi schimba firmware-ul existent cu un firmware third-party (şi care oferă automat mai multe opţiuni). Unul din modelele cele mai răspândite este Linksys - WRT54GL. Printre routerele wireless recomandate se numără şi D-Link sau Asus. Nu recomand routere no-name din cauză că se blochează mai des decât ar trebui şi o să ai mai multă bătaie de cap. Linksys-ul are câteva mici dezavantaje (deţin personal un WRT54-GL) dar merită prin flexibilitatea cu care poate fi configurat. Dezavantajele sunt legate de modul în care sunt construite. Portul WAN nu este altceva decât un VLAN în modul de switch al routerului. Din această cauză viteza este din start limitată la 50mbps. Din cauza puterii reduse de procesare, folosit într-o reţea PPPoE, viteza va fi şi mai mică ( ~20mbps). În schimb este destul de stabil şi destul de configurabil. Suporta cam toate versiunile 3rd party de firmware (tomato, dd-wrt, open-wrt, etc.) şi are un semnal bunicel.

Software Stuff
În general configurarea unui router pentru home-user este destul de banală. Interfaţa web este destul de intuitivă şi nu prea ridică probleme. Prima fereastră din meniul de configurare (în cazul unui router) conţine de obicei setările referitoare la IP-ul spre exterior (WAN) şi tipul de conectare (PPPoE, DHCP). Urmează setările legate de reţeaua internă. Dacă foloseşti ip-uri private e indicat să ţii seama şi de numărul de calculatoare care estimezi că se vor conecta pe routerul respectiv. De exemplu, în reţeaua mea de acasă am maxim 4-5 calculatoare care se pot conecta (am pus chiar si laptopurile celor care mai vin in vizită si PDA-urile cu wireless). Prin urmare nu-i necesar să las o întreagă reţea /24 pentru reţeaua internă. O subnetez la un maxim de 6 IP-uri (/29). IP-urile private le dau prin dhcp dar dacă am cum să le setez în aşa fel încât să le dau după adresa MAC (tot timpul acelaşi IP) fac şi treaba asta.

După care schimb parolele iniţiale pe router, setez acces remote (dacă e posibil) şi mă apuc de configurat partea wireless.

Pentru o mică scanare a zonei folosesc Cain. Văd ce reţele wireless mai sunt prin zonă şi ce canale folosesc şi aleg un canal liber (non-overlapping) pentru reţeaua mea. În cazul în care nu găsesc unul liber îl aleg pe cel folosit de reţeaua wireless cu semnalul cel mai slab (pentru a nu avea probleme cu interferenţele).

Setez un SSID pe care să-l memorez uşor eu (în primul rând) şi care să descrie faptul că-i o reţea personală. Nu-i indicat (aşa cum am mai văzut şi în alte locuri) să setezi la SSID numărul de telefon. Eu n-aş vrea să mă frece unul necunoscut să-i dau cheia de la wireless că m-a mâncat să-mi las mobilul ca SSID.

După care mă apuc să setez partea legată de securitate. WPA-PSK cu un passphrase cât mai lung dar relativ uşor de reţinut (de obicei se bazează pe numele SSID-ului). Asta pentru că obişnuiesc să mă leg cu PDA-ul pe wireless şi e nasol să baţi de mai multe ori passphrase-ul de ~30 de caractere.

În cazul în care îmi permite interfaţa de configurare mai măresc uşor puterea de emisie a antenei (numai cât să prind reţeaua din maşină în faţa blocului) şi gata.

Într-un apartament de mai multe camere locaţia unui router wireless ar trebui să fie cât mai centrală şi nu într-o zonă cu pereţi pe toate părţile. Antenele fiind omni zona acoperită este (teoretic) circulară. În funcţie de locul în care sunt aşezaţi clienţii se poate determina şi zona optimă în care să stea routerul wireless.

Avantajul wireless o să devină vizibil după ce scăpaţi de cablurile în care vă împiedicaţi de obicei. Dar cel mai vizibil este în firmele mici/mijlocii unde un partener de afaceri/client are acces la internet fără să se mai învârtă după o priză sau să se aplece sub birou ca să găsească switch-ul.

Mult succes.

 

Tipareste

|

Trimite unui prieten

|

Vezi alte articole