Suport tehnic

Formate grafice

 

Reprezentarea unei imagini pe calculator a constituit un pas firesc, odata cu cresterea puterii de calcul a PC-urilor. O imagine este constituita din pixeli (puncte), denumirea de pixel provenind de la picture elements, el fiind elementul fundamental ce sta la baza unei imagini. Fiecare pixel capata o anumita culoare dintr-un spectru variabil şi este memorat ca un numar, ce va fi înregistrat intern într-o serie de biti. Cu cât numarul de biti alocati este mai mare, cu atât creste posibilitatea de a afisa nuante coloristice mai apropiate de realitate.

Pentru o imagine monocrom, fiecare pixel va detine culoarea alb sau negru, deci el va fi memorat ca 0 sau 1. Pentru o imagine în 4 culori, pixelii vor putea lua valori de la 0 la 3 (în format binar 00, 01, 10 şi 11 - deci 2 biti), iar pentru 256 de culori (2 la puterea a opta) vor fi necesar câte 8 biti pentru fiecare pixel. Imaginea astfel creata va fi totuşi saraca, un numar de culori rezonabil fiind 65536 (16 biti), iar pentru perfectiune fiind necesare 16 milioane de culori (24 de biti).

Cunoscând faptul ca un byte este format din 8 biti, pentru o imagine pe 24 de biti, un pixel este memorat pe 24/8=3 bytes. Astfel, pentru o imagine la rezolutia de 1024x768 vor fi necesari 1024x768x3=2.359.296 bytes pe disc. Acesta este spatiul ocupat de o imagine necomprimata, ce poarta de obicei extensia BMP, fiind formatul standard, cel mai simplu dar şi cel mai nepractic.
În timp, s-a constatat ca majoritatea imaginilor nu necesita o fidelitate perfecta şi au fost conceputi numeroşi algoritmi de compresie, multi fiind asemanatori cu cei folositi la compresia datelor, dar care duc în multe cazuri la pierderi de calitate. În acest mod, o imagine de 2 MB poate ocupa doar 100 KB în format comprimat, pierderea de calitate fiind în general insesizabila unui ochi amator.
În timp, s-a constatat ca majoritatea imaginilor nu necesita o fidelitate perfecta şi au fost conceputi numeroşi algoritmi de compresie, multi fiind asemanatori cu cei folositi la compresia datelor, dar care duc în multe cazuri la pierderi de calitate. În acest mod, o imagine de 2 MB poate ocupa doar 100 KB în format comprimat, pierderea de calitate fiind în general nesemnificativa unui ochi amator.

Aparut în 1987, GIF (Graphics Interchange Format) a fost, şi într-un anumit sens înca este cel mai popular format grafic. Dezvoltat de CompuServe, compresia sa consta în doua etape: în primul rând numarul de culori, indiferent de specificatiile fişierului sursa, erau reduse la maxim 256, ceea ce implica o scadere drastica a calitatii în cazul imaginilor de tip fotografie. Etapa a doua consta în compresia folosind algoritmul LZW (fara pierdere de calitate), algoritm dezvoltat de catre Unisys, care initial a cerut obligativitatea cumpararii unei licente în cazul aplicatiilor comerciale care îl foloseau, fapt care a îngreunat raspândirea formatului. O exensie a sa, GIF89a, a permis aparitia GIF-urilor animate, cu alte cuvinte mai multe imagini care se succed la un interval prestabilit, realizându-se astfel scurte animatii. De asemenea, cu noua versiune se pot realiza asa-numitele GIF-uri "interlaced", foarte utile pentru conexiunile slabe de Internet. Astfel, imaginea nu mai este afisata de sus în jos, pe masura încarcarii, ci va aparea mai întâi o versiune schematica a imaginii, numarul de detalii crescand odata cu încaracarea.
Popularitatea de astazi a formatului GIF se datoreaza dezvoltarii Internet-ului, majoritatea imaginilor în format GIF pe care le gasim astazi contin câteva elemente schematice, carora le sunt suficiente de multe ori nu 256, ci chiar 64 de culori. Cu toate acestea, GIF pierde teren, încet dar sigur, în fata lui PNG, care ofera o serie de avantaje, printre care suportul pentru 24 de biti de culoare.
 

Înca din 1994 a aparut ideea de format grafic nou, fara pierderi de calitate, care sa suporte 24 de biti de culoare şi mai ales, sa fie gratuit. Astfel, în octormbrie 1996 s-a nascut PNG (Portable Network Graphics), un format exceptional pentru acea vreme, dar care s-a impus destul de greu. Avantajul sau cel mai important erau pierderile de calitate nule, iar ca dezavantaj putem enunta viteza destul de scazuta a algoritmului de compresie. PNG este folosit în special pentru compresia imaginilor schematice, dar şi a celor de tip fotografie unde nu se accepta pierderi de calitate. Daca pentru mult timp au fost preferate alte formate, cum ar fi GIF sau JPG, din simplul motiv al compatibilitatii şi - de ce nu - al comoditatii, în prezent, orice aplicatie din domeniu poate lucra cu acest format. Odata cu introducerea suportului în browsere (fie direct, fie prin diverse plugin-uri), succesul i-a fost asigurat, el fiind în prezent cel mai performant format grafic de pe piata din sfera Internet-ului, însa totuşi nu atât de raspândit ca GIF sau JPG. "Norocul" sau a fost faptul ca prin definitie, el este destinat web-ului, chiar dezvoltatorii lui numindu-se The World Wide Web Consortium (W3C). PNG este unul din puţinele cazuri din istorie în care un format mai performant dar initial necunoscut, a putut cuceri piata. Sa ne amintim de muzica şi de formatul MP3, care este în prezent este destul de slab ca performante, dar extrem de popular, alternativele chiar dacă sunt mai bune din toate punctele de vedere, sunt igorate de piata.
 

Formatul JPEG File Interchange Format (JPEG=Joint Photographic Experts Group) a aparut ca urmare a necesitatilor tot mai mari a utilizatorilor de a schimba şi depozita imagini, imagini care prin natura lor nu necesita o reconstituire perfecta a originalului. Astfel, fişierele cu extensia JPG au ajuns pe hard disk-urile oricarui utilizator şi pe serverele oricarui site, ele continând în general fotografii.
JPEG foloseste 24 de biti de culoare, însa acest factor nu înseamna neaparat şi calitate buna. Ea este data în primul rând de rata de compresie selectata, existând posibilitatea alegerii unei calitati între 1 şi 100. Denumirea de "100" este oarecum înselatoare, nefiind vorba de o calitate perfecta, ci de maximul care poate fi obtinut cu ajutorul acestui format. O greseala foarte frecventa este salvarea în format JPEG a capturilor de ecran sau a desenelor schematice. Drept urmare, chiar şi dupa setarea "best quality" rezulta o imagine plina de artefacte nedorite.
Pentru un raport optim calitate/spatiu ocupat, este necesara o rata de compresie în jurul valorii de 85, un numar superior determinând utilizarea unui spatiu de pâna la patru ori mai mare, cu o crestere de multe ori nesemnificativa a calitatii.
Ar mai fi de mentionat optiunea Progressive JPEG, care are un efect identic cu Interlaced GIF sau PNG.
În concluzie, formatele grafice comprimate, prin folosirea de algoritmi performanti, a caror viteza nu mai este un factor important la puterea de procesare a PC-urilor de azi, ofera posibilitatea oricarui posesor al unui calculator personal sa vizualizeze şi sa prelucreze imagini la o calitate foarte buna, fara irosirea inutila a spatiului de pe disc.

 utilizator.

 

Tipareste

|

Trimite unui prieten

|

Vezi alte articole