Suport tehnic

Istoria Procesoarelor AMD®

 

La început ...

În anul 1968 Jerry Sanders a renuntat la functia sa de director comercial în cadrul companiei Fairchild Semiconductor si s-a vãzut pus în situatia de a conduce o echipã de entuziasti al cãror scop era crearea unei companii care sã aibã un cuvânt de spus în industria semiconductoarelor. Pe data de 1 mai 1969 cei opt membri ai echipei au
reusit sã creeze în mod oficial compania AMD al cãrei sediu era în sufrageria lui John Carey, unul dintre fondatori; capitalul companiei era de 100.000$. La scurt timp sediul s-a mutat în spatele unei fabrici de covoare din Santa Clara. În septembrie, AMD a reusit sã strângã suficiente fonduri pentru a începe productia si s-a mutat în primul sãu sediu permanent (în Sunnyvale).În primii ani, majoritatea produselor AMD erau simple copii îmbunãtãtite ale produselor oferite de alte companii. Primul produs iesit din fabrica AMD (în noiembrie 1969) a fost Am9300, un registru de deplasare pe patru biti. La sfârsitul primului an de activitate compania avea 53 de angajati, oferea 18 tipuri de produse, dar nu efectuase încã nici o vânzare. Primul produs asupra cãruia AMD avea toate drepturile de proprietate a fost Am2501, care a apãrut în 1970. În septembrie 1972 AMD devine cotatã la bursã fiind lansate 525.000 de actiuni cu o valoare nominalã de 15$ fiecare. În continuare compania se dezvoltã foarte repede, în ianuarie 1973 începând productia la prima fabricã AMD din afara Statelor Unite (la Penang, în Malayesia). În 1974, dupã cinci ani de activitate, AMD avea vânzãri în valoare de 26.500.000$, avea peste 1500 de angajati si oferea peste 200 de tipuri de produse.

Urmãtorii cinci ani

 Pentru a aniversa primii cinci ani de activitate, în mai 1974 AMD a organizat o petrecere publicã în cadrul cãreia au fost oferite ca premii un televizor si zece biciclete. În 1975 AMD intrã pe piata memoriilor RAM, lansând produsul Am9102. În acelasi an apare primul procesor fabricat de AMD: 8080A.
În anul 1976 Intel si AMD semneazã un acord prin care Intel avea dreptul sã foloseascã tehnologia descoperitã de AMD, iar AMD avea si ea dreptul sã implementeze tehnologii aflate în proprietatea firmei Intel. În 1978 este construitã cea de-a doua fabricã din afara Statelor Unite, la Manila în Filipine. În acelasi an, vânzãrile AMD depãsesc valoarea de 100.000.000$. În 1979 începe construirea unei fabrici la Austin; productia
începe un an mai târziu.

Daca în primii ani AMD era frecvent al doilea fabricant al unor dispozitive licentiate de la alte companii, încetul cu încetul au început sa apara proiecte noi, circuite integrate cu design propriu, cum ar fi primul coprocesor matematic din lume, un add-on pentru best-seller-ul de la acea ora, Zilog Z-80. Spre sfârsitul celui de-al cincilea an, AMD avea 1500 de angajati realizând peste 200 de produse diferite, unele dintre ele patentate, aducând un venit de aproape 26.5 milioane de dolari. În urmatorii cinci ani, AMD a avut o perioada de recesiune, fiind nevoita sa impuna 44 de ore lucratoare pe saptamâna angajatilor sai.

În 1976, AMD si Intel au semnat primul acord de schimb reciproc de patente, în urma caruia AMD a devenit al doilea producator de procesoare Intel. Acordul a fost reînnoit în 1981 si completat apoi în fiecare an. Se poate spune a fost o lunga perioada de colaborare fructuoasa pentru ambii parteneri, AMD fabricând la scara larga procesoare Intel 8088 si 286. Însa în urma vânzarilor masive ale acestor chipuri, Intel a devenit atât de bogat încât si-a permis construirea pe cont propriu a mai multor fabrici de procesoare, curând nemaifiind necesara colaborarea cu AMD. Astfel, începând cu 386, au fost înghetate relatiile cu producatorii secundari precum AMD, NEC si Harris, în urma carora au început sa apara primele procese. Intel vroia sa anuleze al doilea acord de schimb de patente, sustinând ca acesta se referea strict la 8086/8088 si 286, în timp ce AMD sustinea ca acordul e valabil pentru toate procesoarele x86. În 1978 firma atinge 100 de milioane de dolari venit iar în 1979 se începe productia în Austin, Texas.

Anii '80

La petrecerea de Crãciun din 1980 AMD oferã un premiu care constã într-un "salariu" lunar de 1.000$ timp de douãzeci de ani.
În anul 1981 cipurile AMD sunt folosite la construirea navetei spatiale Columbia a cãrei misiune este încununatã cu succes. În acelasi an este construitã o fabricã la San Antonio si se reînnoieste acordul de licentiere dintre AMD si Intel. Un nou acord de licentiere este semnat în 1982 între cele douã companii. În perioada 1983-1989 sunt construite mai multe noi fabrici în care se fabricã o gamã largã de produse. În 1986 AMD lanseazã primul cip de memorie EPROM cu capacitatea de 1.000.000 de biti. În aceastã perioadã apar conflicte cu Intel, AMD apelând la justitie pentru clarificarea unor aspecte.

În 1981 chipurile AMD sunt incluse pe naveta spatiala Columbia. În 1984, AMD apare în topul "celor mai bune 100 de companii pentru care merita sa lucrezi în SUA" iar în 1985 intra în topul celor mai bogate 500 de companii. Tot în 1985 noile fabrici "Fab14" si "Fab15" îsi încep activitatea în Austin. În octombrie 1986, datorita unei recesiuni prelungite, AMD anunta prima restructurare de personal de peste o decada. În 1987 AMD absoarbe compania Monolithic Memories. Primul conflict judiciar cu Intel a început în 1987.

Anii '90

 În martie 1991 AMD introduce familia de procesoare Am386, întrerupând monopolul companiei Intel pe aceastã piatã. Pânã în octombrie sunt vândute peste 1.000.000 de astfel de procesoare. În februarie 1992 justitia se pronuntã în favoarea AMD în conflictul cu Intel; AMD a primit toate drepturile de fabricare si vânzare asupra procesoarelor din familia Am386. În aprilie 1993 apar primele procesoare din familia Am486; în acelasi an sunt anuntate planurile pentru familia de procesoare K5 care apare dupã câtiva ani. În ianuarie 1994 se semneazã un acord pe termen lung cu Compaq prin care procesoarele Am486 sunt folosite la fabricarea calculatoarelor Compaq. Pe data de 10 martie 1994 se încheie un nou proces cu Intel; prin decizia din aceastã datã AMD are dreptul sã utilizeze microoperatiile folosite în coprocesorul matematic Intel 287. Pe data de 1 mai 1994 se sãrbãtoreste aniversarea de 25 de ani a companiei. Familia de procesoare K6 apare în anul 1997 si pune serios în pericol dominatia companiei Intel pe piata procesoarelor. Totusi, AMD devine lider doar în 1999 când este lansat procesorul AMD Athlon. În aceastã perioadã AMD achizitioneazã sau fuzioneazã cu o serie de companii. Scopul declarat era de a revitaliza industria procesoarelor prin oferirea de produse mai performante decât cele fabricate de Intel.

În martie 1991, dupa ani de procese, AMD introduce procesorul Am386 (o copie a lui Intel 386), rupând monopolul Intel, vânzând un million de exemplare în numai 6 luni. Am386 a fost un moment de referinta pentru piata PC-urilor, fiind un produs deosebit de abordabil ca pret.
Spargerea monopolului existent pâna la acea data a dus la ieftinirea pretului PC-urilor cu mai multe sute de dolari în numai câteva luni, iar AMD 386DX-40 a devenit unul din cele mai vândute procesoare din toate timpurile. Cu banii realizati din aceasta "lovitura", AMD a demarat constructia celei mai mari fabrici de procesoare la acea data, Fab25, în Texas. Datorita acestui mare salt în dezvoltare, scenariul s-a repetat în 1993 cu Am486.
În martie 1994 se confirma juridic drepturile AMD asupra microcodului din coprocesorul matematic 287 de la Intel.
Fiind pus în imposibilitatea de a putea copia procesorul Pentium, AMD a trebuit sa realizeze pe cont propriu urmatoarea generatie de procesoare, K5, introducând mai multe inovatii radicale în design. Dar în ciuda tehnologiei deosebit de avansate, K5 s-a dovedit un dezastru la trecerea în productie, fiind amânat de atâtea ori încât la data aparitiei era deja depasit de concurenta, Intel Pentium si Cyrix 6x86.
Semi-esecul lui K5 era amplificat de sfârsitul productiei generatiei precedente (AMD 5x86 - un 486 dus la limita), astfel pierderile financiare severe puneau sub semnul întrebarii capacitatea companiei texane de a rezista în continuare pe scena fabricantilor de procesoare.
Cu o mutare controversata (la timpul respectiv multi observatori au afirmat ca este o nebunie ce va fi urmata de faliment total), AMD a cumparat NexGen, un fabricant de procesoare minor, ce nu detinea multe valori în afara unui design complex de procesor RISC x86 si a unei echipe de valoare. Cu ajutorul unei ultime infuzii disperate de capital provenita de la celelalte divizii AMD, cumpararea NexGen a dat nastere liniei K6, care a fost un succes considerabil.
Totusi, K6 ar fi putut avea un succes înca si mai mare daca AMD nu se lovea de acelasi proces tehnologic pe 0.35 microni ineficient, care cauzase si pierderea atu-ului lui K5. Astfel, K6 nu a putut fi fabricat pe masura cererii timp de un an, pâna când nu s-a trecut la o noua tehnologie, pe 0.25 microni, ocazie cu care a fost lansat K6-2.
Chiar daca si Cyrix si IDT au avut un cuvânt de spus, K6-2 a fost cel care a taiat procentele Intel pe piata "retail", de la 85% la 54%, în toamna lui 1998. Milioanele de K6-2 si K6-III vândute au facut posibila proiectarea si producerea urmatoarei generatii, AMD Athlon, ca si ridicarea unei a doua fabrici proprii, în Dresda, Germania. Este poate o ironie faptul ca impunerea lui Athlon a fost facilitata de problemele tehnologice ale adversarului Intel, acesta având mult de furca cu productia procesoarelor pe 0.25 microni la frecventa înalta si cu perfectionarea noii tehnologii pe 0.18 microni

 Ultima perioadã

 Sfârsitul anului 1999 si începutul anului 2000 au marcat întreruperea dominatiei companiei Intel pe piata procesoarelor. Noul procesor AMD Athlon depãsea performantele procesoarelor Pentium III oferite de Intel. Totul a culminat pe data de 6 martie 2000 când AMD a anuntat disponibilitatea imediatã a procesoarelor Athlon cu frecventa de 1 GHz. Desi doar dupã douã zile Intel a anuntat cã oferã procesoare Pentium III cu frecventa de 1 GHz, acestea nu au fost disponibile decât în august. Acest eveniment a avut ca urmare o crestere spectaculoasã a vânzãrilor companiei AMD care a avut venituri de peste un miliard de dolari în primul trimestru al anului. Pozitia companiei AMD s-a întãrit în vara anului 2000
când Intel a lansat procesorul Pentium III cu frecventa de 1,13 GHz. La scurt timp dupã aceastã lansare procesoarele au fost retrase de pe piatã datoritã unor defecte semnalate de presã. Aceasta a dus la un nou val de cereri pentru procesoarele AMD care au atins frecvente din ce în ce mai mari. Primul semn al revenirii celor de la Intel a fost lansarea procesoarelor Pentium 4 care aveau frecvente mult mai mari, desi performantele erau mai scãzute. Pânã la urmã frecventele si-au spus cuvântul, iar Intel a redevenit lider mondial în momentul în care a reusit sã depãseascã frecventa de 2 GHz. Între timp, AMD si-a îmbunãtãtit seria de produse lansând în 2001 procesorul Athlon XP care era mai performant decât un procesor Intel cu frecventa mai mare cu câteva sute de megaherti. Chiar dacã acum AMD este numãrul 2 în industria procesoarelor, anul 2003 s-ar putea sã ne aducã o serie de noutãti. AMD a anuntat faptul cã va lansa primul procesor pe 64 de biti care este compatibil si cu aplicatiile actuale pe 32 de biti. Varianta pentru server-e va purta denumirea AMD Opteron, iar cea pentru calculatoarele de birou va fi numitã AMD Athlon 64. Cu sigurantã Intel nu se va lãsa mai prejos si va lansa o serie de produse noi. Din acest conflict vor câstiga doar cumpãrãtorii, deoarece cele douã companii vor fi nevoite sã scadã preturile pentru a acapara un segment cât mai mare de piatã.

Încheiere

 Pornind de la cei 100.000 de dolari pe care îi avea la dispozitie în 1969, compania AMD s-a dezvoltat si a ajuns sã aibã acum venituri anuale de 4,6 miliarde de dolari. Cu toate acestea, au existat si perioade mai grele datorate fie recesiunii economice, fie competitiei cu care se confrunta. Deseori, AMD a fost nevoitã sã concedieze o parte din angajati pentru a supravietui. Chiar si în acest moment este evident faptul cã AMD se aflã în dificultate. Compania înregistreazã pierderi în ultima perioadã, iar recent au fost concediati 15% dintre angajati. Cu toate acestea existenta companiei AMD este de bun augur pentru piata procesoarelor. Întotdeauna AMD a oferit produse mai ieftine decât Intel la performante apropiate. În perioada 1999-2000 procesoarele AMD erau chiar mai performante decât cele oferite de Intel, chiar dacã preturile erau mult mai mici. Se observã destul de clar faptul cã utilizatorii români preferã sã achizitioneze procesoare Athlon XP cu frecvente mai mici de 2 GHz, chiar dacã Intel oferã produse mai performante. Evident, principalul criteriu care duce la luarea unei astfel de decizii este pretul mult mai mic al procesoarelor AMD.
Se stie cã, la ora actualã, un procesor AMD este mai performant decât un procesor Intel care functioneazã la aceeasi frecventã. Din nefericire, frecventele procesoarelor AMD nu ating în acest moment decât 2,25 GHz, în timp ce Intel a depãsit recent bariera de 3 GHz. Pentru a arãta faptul cã "frecventa nu este totul" AMD a introdus un indicator de performantã pentru procesoarele sale. Astfel, teoretic, un AMD Athlon XP 2800+ (cel mai performant procesor AMD) ar trebui sã ofere performante asemãnãtoare cu cele oferite de un Intel Pentium 4 cu frecventa de 2,8 GHz, chiar dacã frecventa realã a procesorului AMD este cu peste 500 MHz mai micã. Introducerea acestor indicatori a fost îndelung discutatã datoritã confuziilor pe care le creeazã. Totusi, se pare cã AMD va pãstra acesti indicatori si pentru familia urmãtoare de procesoare. În acest moment AMD detine un segment de piatã destul de mare pentru procesoarele destinate calculatoarelor de birou, unul mult mai mic pentru procesoarele destinate calculatoarelor portabile si unul aproape nesemnificativ pentru procesoarele destinate server-elor. Existã sanse (relativ mici) ca situatia sã se schimbe în vitorul apropiat ; nu putem decât sã asteptãm!

 

Tipareste

|

Trimite unui prieten

|

Vezi alte articole